Anatole France – “In Gradina lui Epicur” … (2)

27 martie 2008
-> "Un jucator joaca, asa cum indragostitul iubeste. Indragostitul,
ca si jucatorul, iubeste pentru ca simte nevoia si se lasa manat
orbeste, sub imperiul unei forte irezistibile. Fara indoiala ca jocul,
ca si dragostea, are ceva care pune in miscare – intr-un mod unic si
nemaipomenit – toate fibrele indraznetilor. Ce imbatatoare placere sa
gusti, in aceeasi traire, in acelasi moment, atatea temeri si sperante
pe care, altfel, ar trebui sa le astepti luni sau ani de zile, ba chiar
o viata intreaga, si, pe langa faptul ca nu le-ai trai neaparat in
acelasi timp, nici nu este garantat (de fapt, este foarte putin
probabil) ca le-ai trai cu aceeasi intensitate…"

-> "Nu aveam nici 10 ani cand profesorul meu ne-a citit in
clasa fabula <Omul si Demonul>. Imi amintesc asa de bine de ea,
de parca as fi auzit-o ieri : <Un demon da unui copil un ghemotoc de
ata si-i spune : "Acesta este firul zilelor tale ! Ia-l ! Cand ai sa
vrei ca timpul sa curga mai repede, trage de fir ; zilele tale vor
trece mai repede sau mai incet, dupa cum ai sa dai drumul ghemotocului,
mai iute sau mai pe-ndelete. Atata timp cat nu te vei atinge de fir,
vei ramane mereu in aceeasi clipa a existentei tale." Copilul lua
ghemotocul ; trase tare de fir, vrand mai intai sa devina barbat ;
apoi, ca sa se casatoreasca mai repede cu iubita lui logodnica , trase
din nou ; apoi, ca sa-si vada mai repede copiii mari, apoi ca sa capete
servicii, castiguri , onoruri, apoi ca sa scape de griji, apoi ca sa
treaca suferintele, bolile venite odata cu trecerea anilor, si, in cele
din urma, vai ! pentru a sfarsi cu o batranete insuportabila. Cand a
calculat totusi cat timp traise de fapt, dupa intalnirea cu demonul,
si-a dat seama ca nu trecusera decat 4 luni si 6 zile… Dar era prea
tarziu !>

-> "Ei bine… Ce este jocul altceva decat arta de a trai
intr-o secunda schimbarile pe care destinul nu le aduce, in mod
obisnuit, decat intr-un nenumarat sir de ore, ba chiar dupa multi ani,
arta de a incerca intr-o singura clipa emotiile neincercate de ceilalti
oameni pe parcursul unei lente existente. Jocul este secretul de a
parcurge o viata intreaga in cateva minute, sau, ghemotocul de ata al
demonului…. Jocul poate fi o lupta corp la corp cu destinul tau… "

-> "A fost o vreme cand omul nu ar fi putut sa se impace cu
planeta noastra ; era prea cald si prea umed. Va veni o vreme cand omul
iarasi nu se va mai putea impaca : va fi prea frig, sau prea uscat.
Cand se va stinge soarele, oamenii vor fi disparut de mult… Ultimii
oameni, cred eu, vor fi tot atat de goi ca si primii. Nu-si vor mai
amintii nimic, poate, nici de arte, nici de stiinte. Se vor razleti,
poate, prin paduri, prin pesteri, pe marginea gheturilor care isi vor
rostogoli blocurile lor transparente pe locurile unde au fost candva
orase, orasele in care acum oamenii gandesc, iubesc, sufera si spera.
Si poate ca toti copacii, toate plantele, vor fi murit de frig, sau de
seceta ; poate numai brazii – daca va fi prea frig – sau palmierii -
daca va fi prea cald – vor supravietui, singuri, pe solul transformat.
Ultimii oameni, poate, disperati, vor uita de noi (de geniile noastre,
de arta, cultura, istoria, stiinta noastra, tot progresul, toata
evolutia…), sau nu vor afla nimic despre noi, despre sentimentele,
cautarile, trairile noastre… Si atunci? Atunci va trebui sa avem
grija, inca de pe acum, ca pana si ultimii oameni sa poarte cu ei si in
sufletul lor, daca nu orice altceva, macar dragostea…."

 
[Anatole France]
 
 

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X