“Cum vorbim despre cãrtile pe care nu le-am citit”

13 iunie 2008
"Cum
vorbim despre cărtile pe care nu le-am citit" – Pierre Bayard
 
Capitolul
1 – "Cărtile pe care nu le cunoastem" [fragment] :

 

"Există
mai multe feluri de a nu citi, dintre care cel mai radical este să
nu deschizi nici o carte. Această abstinentă completă se referă
de fapt, în cazul oricărui cititor, oricât de asiduu ar fi în
activitatea respectivă, la cvasitotalitatea publicatiilor si, în
acest sens, constituie felul nostru principal de relationare cu
scrisul. Nu putem într-adevar să uităm că până si un mare
cititor nu are niciodată acces decât la o proportie infimă din
cărtile existente în lume. Si este deci în permanentă constrâns,
în afară de cazul în care înceteaza definitiv orice conversatie
si orice scriere, ca să-si spună părerea în legatură cu cărtile
pe care nu le-a citit. Ducând această atitudine la extrem, am
obtine cazul unui noncititor desăvârsit, care nu ar deschide
niciodată o carte, dar care totusi nu si-ar interzice să le
cunoască si să vorbească despre ele. Acesta este si cazul
bibliotecarului din cartea
"Omul
fără însusiri

"
(carte
răsfoită si evocată, despre care am o părere foarte bună),
personaj secundar al romanului, dar esential în ceea ce ne priveste
prin radicalitatea pozitiei sale si prin curajul cu care nu ezită să
o teoretizeze.

Actiunea
romanului lui
Robert Musil se
petrece la începutul secolului XIX, într-o tară numită Cacania,
transpunere umoristică a Imperiului Austro-Ungar. Autorul ne
prezintă o miscare patriotică numită "
Actiunea
Paralelă
",
care se fondează în jurul ideii de a profita de apropiata
aniversare a Împăratului pentru a-l celebra cum se cuvine, făcând
din acest eveniment un exemplu pentru restul lumii. Responsabilii
acestei miscări, prezentati de autor ca niste paia?e ridicole, sunt
cu totii în căutarea unui "gând salvator", pe care nu
încetează să-l evoce într-o frazeologie cu atât mai vagă cu cât
nu au nici cea mai mică idee care ar putea fi acesta si nici în ce
fel ar putea el îndeplini o functie de salvator. Printre aceste
personaje, responsabile cu miscarea patriotică, unul dintre cei mai
ridicoli este Generalul Stumm (în germană <stumm> înseamna
<mut>). Prea putin la curent cu ideile si cu manevrarea lor, ca
si cu procedeele ce permit inventarea unor idei noi, Generalul Stumm
se hotărăste să meargă la biblioteca imperial ă, loc
a
priori

ideal pentru a-si procura idei insolite, astfel încât să dea, în
maniera cea mai organizată cu putintă, de urma ideii originale pe
care o caută.

Vizita
la bibliotecă îl aruncă într-o mare angoasă pe acest om putin
familiarizat cu cărtile, confruntându-l cu un corpus de cunostinte
care nu-i oferă nici un reper si pe care nu poate să-l stăpânească
deplin, desi, în calitate de militar, este obisnuit să domine.

Citez
: "
Am trecut în revistă
comoara asta colosală de cărti, si pot să-ti spun că nu m-a
impresionat cine stie ce ; sirurile astea de cărti nu sunt mai
grozave decât ce vezi la o paradă de garnizoană. Numai că, după
o vreme, nu m-am mai putut stăpâni si am început să socotesc în
minte, si asta m-a dus la un rezultat neasteptat. Vezi tu, mă
gândisem înainte asa : dacă as citi în fiecare zi câte o carte
de aici, e drept, lucrul acesta ar fi trebuit să fie foarte
obositor, dar odată si odată tot ar fi trebuit să ajung la capăt,
si atunci as fi putut pretinde si eu o anumită pozitie în viata
asta intelectuală, chiar dacă as mai fi s?rit una sau alta din
ele. Dar ce crezi c? mi-a răspuns bibliotecarul când plimbarea
noastră nu se mai sfârsea si eu l-am întrebat câte volume
cuprinde în fond biblioteca asta nebunească a lui? Nici mai mult
nici mai putin de trei milioane si jumătate de volume, mi-a
răspuns!!! Trecusem acum, zicea, cam de a sapte sute mia carte, si
din clipa aceea nu m-am mai oprit din socotit ; am mai verificat încă
o dată la Minister cu creionul pe hârtie. La ce concluzie crezi că
am ajuns? Zece mii de ani ar fi însemnat să-mi fi folosit timpul în
felul acesta, citind în fiecare zi, ca s-o scot la capăt cu planul
meu!
"(Robert
Musil, "
Omul fără însusiri",
Editura Univers, 1995, vol.2, p.192 ; în acest citat, ca si în cele
ce urmează,
Generalul Stumm I se
adresează prietenului său Ulrich
).
Acestei întâlniri cu infinitatea lecturilor posibile nu-i lipseste
legătura cu ideea încurajării deciziei de a nu citi. Cum să nu-ti
zici, în fata numărului incalculabil de cărti publicate în lume,
că orice încercare de lectură, chiar si întinsă pe durata
întregii vieti, este cât se poate de inutilă în raport cu toate
cărtile care vor rămâne pentru totdeauna necunoscute. Lectura este
mai înainte de toate nonlectură si, chiar si în cazul celor mai
mari cititori care îsi consacră existenta acestei activităti,
gestul de a apuca si de a deschide o carte maschează întotdeauna
gestul invers, ce se produce în acelasi timp si scapă astfel
atentiei, acela involuntar de a nu apuca o carte si de a o închide,
operatie care, într-o organizare diferită a lumii, ar fi putut lua
locul si importanta celeilalte îndeletniciri.

Cartea
"
Omul fără însusiri"
ne prezintă una dintre solutiile posibile pentru dilema noastră,
solutia adoptată de bibliotecarul cu care are de-a face Generalul
Stumm. Bibliotecarul a gasit într-adevăr mijlocul de a se orienta
dacă nu printre toate cărtile lumii, măcar printre cele trei
milioane de cărti pe care le contine biblioteca sa. Tehnica lui, de
o mare simplitate, este la fel de usor de aplicat :

"-
Domnule General, zice, vreti să stiti cum se face că eu cunosc
fiecare carte? Asta sigur pot să v-o spun, pentru că eu nu citesc
nici una!

Generalul
a rămas trăznit de uimire, pus în fata acestui bibliotecar
special, care veghează cu grijă să nu citească nimic, nu din
incultură, ci dimpotrivă, pentru a-si cunoaste mai bine cărtile.
Când bibliotecarul a văzut cât de buimăcit era Generalul, i-a
explicat.

- Stiti,
este secretul tuturor bibliotecarilor buni să nu citească
niciodată din cărtile de care au grijă altceva mai mult decât
titlurile si tabla lor de materii. Cine se lasă atras mai mult de
continutul cărtilor e pierdut ca bibliotecar. În felul acesta nu
va mai câstiga niciodată o privire de ansamblu !

L-am
întrebat atunci, cu respiratia literalmente tăiată :

-
Asadar, dumneavoastră nu cititi niciodată vreuna din cărtile
acestea?

-
Nu, niciodată. Cu exceptia cataloagelor.

-
Si totusi… sunteti doctor în literatură?

-
Da, sigur că sunt. Chiar docent universitar ; profesor de
bibliologie, mai precis. Bibliologia este stiinta care se ocupă de
biblioteci. Este o adevărată stiintă în sine si prin sine! mi-a
explicat el.
"

Astfel,
bibliotecarul lui Robert Musil se tine la distantă de continutul
cărtilor lui, dar nu este deloc indiferent fată de ele, asa cum am
putea crede, si cu atât mai putin ostil. Dimpotrivă, iubirea lui
pentru cărti – pentru toate cărtile – îl incită să se
plaseze prudent la periferia lor, de teamă ca un interes prea marcat
pentru una dintre ele să nu-l ducă la neglijarea celorlalte.
Tocmai această idee a "
privirii
de ansamblu
"
îl face pe bibliotecarul lui Musil să-mi pară întelept si as fi
chiar tentat să aplic întregii culturi ce spune el despre
biblioteci : cel care stă cu nasul în cărti este pierdut pentru
cultură, si chiar pentru lectură. Căci trebuie să facem o
alegere, având în vedere numărul de cărti existente, între
această vedere generală, de ansamblu, si analiza detaliată a
fiecărei cărti ; orice lectură este o pierdere considerabilă de
energie în tentativa, dificilă si costisitoare în privinta
timpului, de a stăpâni ansamblul în întregime. Întelepciunea
acestei pozitii ?ine în primul rând de importanta pe care o acordă
ideii de totalitate, sugerând că adevărata cultură trebuie să
tindă către exhaustivitate si nu ar putea să se reducă la
acumularea de cunostinte punctuale. Iar căutarea acestei totalităti
duce, pe de altă parte, la o privire diferită asupra fiecărei
cărti, care-i depăseste individualitatea pentru a se interesa de
raporturile pe care le întretine cu celelalte. Adevăratul cititor
trebuie să încerce să sesizeze aceste raporturi, asa cum bine a
înteles bibliotecarul lui Musil. Astfel, ca multi dintre confratii
săi, mai mult decât cărti, el este interesat de cărtile despre
cărti.

Citez
: "
Si când eu îi mai spun
încă ceva si despre un fel de <Mers al Trenurilor> care să
permită să se stabilească tot felul de conexiuni si legături
laterale între idei în orice directie vrei, aproape că mi se face
frică de cât de politicos devine deodată si cum mă roagă să mă
conducă în camera cataloagelor si să mă lase acolo singur, desi,
la drept vorbind, asa ceva e interzis, căci ea nu poate fi folosită
decât de bibliotecari. Asa că iată-mă cu adevărat în Camera
Sfântă din Bibliotecă. Pot să-ti spun, dragă Ulrich, că aveam
impresia că pătrunsesem în interiorul unui craniu ; de
jur-împrejur, nimic altceva decât rafturi cu indicative pentru
cărti si peste tot scări să te urci si să ajungi până la cele
de sus, si pe pupitre si pe mese nimic altceva decât cataloage si
bibliografii, adică propriu-zis sucul, substanta însăsi a stiintei
si nicăieri o carte ca lumea de citit, ci numai cărti despre
cărti.
"

Omul
cultivat trebuie sa încerce să cunoască tocmai comunicarea si
corespondentele dintre cărti, si nu cutare carte în mod special,
asa cum un responsabil cu traficul feroviar trebuie să fie atent la
raporturile dintre trenuri, adică la încrucisările si
corespondentele lor, si nu la continutul individual al unei garnituri
sau alteia. Iar imaginea <craniului> întăreste considerabil
această teorie conform căreia relatiile dintre idei contează mai
mult, în domeniul culturii, decât ideile însesi. Am putea,
desigur, să criticăm pretentia bibliotecarului conform căreia nu
citeste nici o carte, de vreme ce se interesează îndeaproape de
aceste <cărti despre cărti> care sunt cataloagele. Însă ele
au un statut cu totul special, reducându-se de fapt la simple liste.
Si au meritul de a scoate în evidentă la modul vizual această
relatie dintre cărti la care trebuie să devină sensibil cel care
vrea să fie capabil, pentru că le iubeste la nebunie, să
stăpânească simultan un mare numar."

 

Tags:



Leave a Reply

(insereaza codul din stanga)
Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X